Sinéad O’Connor, cântăreața care s-a stins din viață la vârsta de 56 de ani, a fost înmormântată în orașul ei natal din Irlanda, iar peste 3.000 de oameni s-au adunat pe străzi pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Familia cântăreței, care avea 56 de ani, a organizat o ceremonie de înmormntare privată, la care au participat numeroase personalități, printre care: președintele Irlandei, Michael D Higgins, Bono, despre care se crede că ar fi cântat la funeralii, dar și cântărețul Bob Geldof.
Potrivit Daily Mail, mii de oameni s-au adunat pe faleza Bray pentru a-i aduce un ultim omagiu cântăreței care s-a luptat ani de zile cu depresia și cu alte probleme de natură pshică, ceea ce se observă și în imaginile surprinse la înmormântarea artistei.
De asemenea, cortegiul funerar a trecut chiar și prin fața casei ei din Montebello, acolo unde fanii s-au înghesuit să lase flori pe mașina mortuară și au fredonat piesa care i-a adus succesul, în amintirea acesteia.
Înmormântarea privată a lui Sinead O'Connor a fost „emotionantă” și „spirituală”, fiind organizată în stilul musulman, religie la care se convertise în urmă cu câțiva ani.
„Înzestrată cu o voce care a emoționat o mulțime de oameni, ea putea aduce lacrimi în rândul celor care o ascultau. Vocea ei a purtat întotdeauna o nuanță de speranță, de găsire a drumului spre casă. Irlandezii, dar și oameni din toate colțurile lumii și-au găsit alinare în piesele interpretate de Sinead, ea fiind cea care le-a adus bucurie”, a spus șeicul Umar al Qadri de la Centrul Islamic al Irlandei.
Sinéad O'Connor a avut o viață tumultuoasă
Mark Savage, jurnalist BBC specializat în muzică, a schiţat într-o analiză succintă personalitatea umană şi muzicală a lui Sinead O'Connor:
"Nimeni nu a cântat ca Sinéad O'Connor. Nimeni. Fiecare notă a ei o striga cu pasiune pură. Ea a transformat sacadatul "Nothing Compares 2 U" al lui Prince într-un urlet atotputernic de durere şi pierdere. Aceste emoţii erau tovarăşele ei.
A avut o copilărie traumatizantă. Părinţii ei au divorţat când avea opt ani, iar mama ei - despre care a afirmat mai târziu că a abuzat-o - a murit într-un accident de maşină în 1985.
În adolescenţă, a fost arestată pentru furt din magazine şi trimisă la Azilul Magdalene, pe care l-a descris ca fiind o "închisoare" în care "fetele plângeau în fiecare zi". Toate aceste experienţe dureroase, şi cele care vor urma, s-au revărsat în muzica ei.
I Am Stretched On Your Grave este un cântec de o frumuseţe obsedantă despre dragoste şi pierdere, în timp ce Three Babies, de pe cel de-al doilea album al ei, a pus în evidenţă durerea ei după ce a suferit mai multe avorturi spontane.
Ea şi-a asumat şi durerea altora. Single-ul ei de debut, Mandinka, conţinea referiri la mutilarea genitală a femeilor. Albumul Black Boys On Mopeds din 1990 a abordat brutalitatea poliţiei împotriva bărbaţilor de culoare, cu doi ani înainte ca revoltele din Los Angeles să aducă această problemă în centrul atenţiei. Deşi a fost o figură controversată, protestele ei au fost întotdeauna pline de blândeţe. Când a rupt o fotografie a Papei la televiziunea americană, se gândea la victimele abuzurilor, nu la imaginea ei.
Ultimele sale albume au avut ca personaje propriii copii şi imnuri pentru pace şi comunitate. La începutul acestui an, a câştigat un premiu pentru un album clasic în Irlanda şi l-a dedicat comunităţii de refugiaţi din ţară.
Nothing Compares 2 U a fost o excepţie: un cântec care a făcut-o celebră împotriva dorinţei sale. În esenţă, ea a fost o cântăreaţă de protest, cu o voce care cerea să fie auzită. Aşa ar trebui să ne amintim de ea” - a scris Mark Savage, potrivit News.ro.